Tehnici tradiționale de prelucrare a lânii
- tunsul oilor -

"Mai avem 40 de saci de lână, chiar aveți ce face cu asta? Lumea o aruncă sau o pune pe foc." ne-a întrebat domnul Gheorghe (cioban) mirat de cererea noastră de a lua lâna proapăt tunsă de pe oaie.

​

 

Am ajuns la dumnealui pentru a vedea cum se tund oile, cu foarfece tradițional. Stâna este cocoțată pe un deal la capătul satului Gornet, acum aproape abandonat, cu doar două gospodării încă locuite. Se ajunge greu aici și nici nu este curent electric. Dar locul stânii, ca și al bisericii, nu se alege la întâmplare după cum îi e comod omului, ci după niște semne divine sau ale naturii. Iar Plapana Vasile, Caluț Stefan, Alexandru Parvan și Gheorghe Stroe își păzesc oile după cutume străvechi.

Am ajuns aici pentru a vedea cum se tund oile ]n mod tradițional. Folosirea foarfecilor tradiționale este o artă în sine, iar ciobanii își îndreaptă mișcările cu grijă și pricepere pentru a nu răni sau stresa animalele.

 

În timp ce tehnologiile moderne, cum ar fi mașinile de tuns, au înlocuit în multe zone procesul tradițional de tuns al oilor, ciobanii din Valea Buzăului continuă să îmbrățișeze metodele tradiționale, respectând moștenirea culturală și respectând conexiunea lor cu natura și tradițiile strămoșești.

​

După ce lâna este tunsă, ea este supusă unui proces laborios de pregătire pentru ulterioara prelucrare. Acest proces include spălarea, descăiețarea, scărmănatul și torsul lânii, etape esențiale pentru obținerea unui material textil fin și de calitate. Lâna prelucrată poate fi apoi vopsită la boiangiu sau utilizată direct în gospodăriile locale pentru a fi transformată în diverse produse tradiționale.

​

În ansamblu, tunsul tradițional al oilor cu foarfece nu doar că păstrează vii tradițiile ancestrale ale comunității , ci și reprezintă un legământ cu natura și cu modul de viață tradițional al acestei regiuni rurale.

​

Oile se tund în săptămâna de după Sfântul Gheorghe, când dă căldura, iar mieii, abia între Sâmpetru şi Sântilie. Această practică reflectă nu doar aspectele practice legate de vreme și condițiile meteorologice favorabile pentru tuns, ci și o tradiție încărcată de semnificație culturală și religioasă. Sfântul Gheorghe este sărbătorită în mod tradițional la 23 aprilie și marchează începutul primăverii și reînvierea naturii, ceea ce face ca această perioadă să fie potrivită pentru activități precum tunsul oilor.

Mieii sunt lăsați să crească până între Sâmpetru și Sântilie, perioadă care corespunde în calendarul creștin ortodox între 29 iunie și 15 august. Aceste practici tradiționale nu doar că reglează calendarul activităților agricole și pastorale, ci și subliniază legătura strânsă dintre om și natură, respectând ciclurile naturale și sărbătorind evenimente religioase importante în viața comunității.