Tehnici tradiționale de prelucrare a lânii
- în gospodărie -

Prelucrarea lânii în gospodărie nu este doar un proces tehnic, ci și o trăsătură definitorie a culturii și tradițiilor locale din Valea Buzăului. Această activitate a fost transmisă din generație în generație și reprezintă un aspect esențial al identității comunității.

Prelucrarea lânii în gospodărie contribuie la conservarea și transmiterea tradițiilor și meșteșugurilor tradiționale din zonă. Această practică ancestrală aduce în prim-plan cunoștințele și priceperea bătrânilor, care sunt mentori și ghizi pentru tinerii dornici să învețe.

​

Spălarea și scărmănarea lânii:

Procesul de prelucrare a lânii începe imediat după ce aceasta este tunsă de pe oi. Prima etapă, spălarea, este esențială pentru curățarea lânii de impurități și grăsime. Lâna este opărită cu apă clocotită și apoi lăsată la scurs și clătită din abundență. Scărmănarea sau descăiețarea urmează imediat după spălare și constă în îndepărtarea resturilor vegetale, a impurităților și a nodurilor din lână.

Conform relatărilor lui Serban Maria (tanti Milica), o localnică în vârstă de 73 de ani din cătunul Valea Mușcelului, Pătârlagele, care a fost implicată activ în aceste procese:

"În vremea mea, lâna era spălată și dusă la daracul din Pătârlagele de unde era luată direct în sculuri și vopsită în gospodărie fie cu plante, fie cu vopsea de la târg. Mai târziu, o duceam la vopsit la Boiangeria din Pătârlagele."

​

Pregătirea pentru caier și torsul firului:

După ce este curățată și uscată, lâna este pregătită pentru tors. Acest proces implică îndoirea și răsucirea firelor pentru a obține un fir uniform și rezistent. Uneltele tradiționale folosite pentru tors includ furca și druga. Caierul, care este un mic sul din lână brută, este pregătit pentru a fi pus în furcă în această etapă. Apoi, se trece la torsul propriu-zis al firului, care se face manual, prin răsucirea și întinderea firelor pentru a obține un fir fin și uniform.

 Haralambie Șerban, un localnic în vârstă de 82 de ani din Brusturești, Pătârlagele, povestește:

"A fost cel care făcea și repara totul prin gospodărie, inclusiv uneltele de prelucrare a lânii. La etapele mai grele, îmi ajutam soția la țesut."

​

Vopsirea lânii:

După tors, lâna poate fi vopsită pentru a obține culori vii și variate. Procesul de vopsire poate implica folosirea pigmenților naturali obținuți din plante și scoarțe de copaci sau utilizarea vopselelor comerciale disponibile în târguri sau la boiangiul local. Vopsirea lânii este o artă în sine și poate fi influențată de tradițiile și preferințele locale.

Anuța Dragomir, o altă localnică din Poiană în vârstă de 87 de ani, povestește:

"Duceam lâna la darac la Pătârlagele și foloseam vopseluri făcute în casă: coji de anin (maroniu), prun unguresc (maron), foi de ceapă (galben auriu)."

​

Prelucrarea ulterioară și țesutul:

După ce lâna este pregătită și vopsită, vine momentul țesutului. Această etapă implică folosirea unui război de țesut pentru a transforma firul de lână în diferite tipuri de textile, cum ar fi covoarele, scoarțele, preșurile, sau chiar hainele tradiționale. Țesutul poate fi o activitate individuală sau de echipă, iar rezultatele sunt adesea produse de o măiestrie și frumusețe remarcabilă.

Tanti Milica, în vârstă de 76 de ani din Pănătău, descrie:

"Urzitul îl făceam cu ajutorul urzitorii satului, iar năvăditul cu ajutorul soțului care mă ajuta la țesut. Deși am lucrat mult la câmp, făceam măcar două lovituri pe zi (țesut), era parte din normalul vieții."